Retrospectiva anului 2022

Am început anul 2022 plin de entuziasm, făcându-mi liste de obiective, citind, scriind, încercând să mă autodepășesc permanent. Mi-am propus, la începutul anului, să mă ridic la nivelul standardelor și principiilor pe care mi le-am construit cu ani în urmă, să nu mai accept jumătăți de măsură din partea propriei persoane, ori să mă las influențat de opiniile vulgare ale celorlalți. Am încercat să rămân autentic, să fiu eu însumi indiferent de circumstanțe, să exalt în propriul eu. Am reușit.

Imediat după debutul anului, au năvălit testele, examenele, precum avaro-slavii în secolul al VII lea. Nu m-am temut, nu te poți teme atunci când știi.

A urmat luna martie, care, dincolo de sărbătorile înflorate, mărțișoare, romantism și multe doze de entuziasm fals în jur, a adus și vestea începutului înscrierilor în programul Erasmus+. Aflasem mai demult despre acest program care-ți permite să studiezi într-o altă țară și-o altă limbă, însă, deși învățam franceza de ceva timp, singura limbă străină care mă atrăgea, nivelul meu era destul de scăzut. Prin urmare, nu m-am putut înscrie, însă, în acele zile am știut că Erasmus trebuie să fie principalul meu obiectiv.

În preajma Zilei Francofoniei, am participat la un eveniment(online, fiindcă erau restricții) organizat de Centre de réussite universitaire. Eram acasă, chinuit, nu de covid, ci de o răceală puternică. M-am conectat și, imediat, teama mi-a suprimat entuziasmul. Erau mai mulți oameni decât m-am așteptat și, după cum am putut afla curând, toți știau mai multă franceză decât mine. În scurt timp, evenimentul a început și am auzit o domnișoară vorbind cu un accent franțuzesc absolut perfect, ceea ce m-a speriat îngrozitor. Mă temeam că vor exista și dialoguri și că voi avea parte de momente penibile. Am vrut să ies, să fug, să mă ascund de toată lumea, chiar și de mine însumi. Însă, n-am putut. Obsesia pentru limba franceză se accentuase în ultimele luni și eram prea slab pentru a o înfrânge.

„Eu nu am idei, ci obsesii. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor.” – Emil Cioran

Din fericire, în cadrul acestui eveniment, fiecare participant a trebuit doar să spună ce înseamnă pentru el Francofonia, „dans un mot”. I-am ascultat pe ceilalți vorbind, încercând să înțeleg cât mai mult din ceea ce spuneau, apoi am ridicat, timid, mâna virtuală. Acestea au fost cuvintele mele:

Pour moi, en un mot, la francophonie c’est la culture.

La langue française, par l’élégance et la musicalité qui l’ont transformée, au fil des siècles, en langue de l’amour, réunit en une seule voix 88 États membres et gouvernements, qui, par leur contribution inconditionnelle, assurent une impressionnante diversité culturelle.

Très chouette, nu-i așa? Îmi învinsesem teama, reușisem să creez și să rostesc o frază sympa, despre ce înseamnă pentru mine francofonia.

Evenimentul s-a încheiat cu un concurs de tip Kahoot!, la finalul căruia m-am clasat doar pe locul 10. Din câte se pare, avoir la frite nu însemna a avea cartofi prăjiți. Désolé!

Luna mai a adus prima prezentare într-un amfiteatru. Am vorbit despre Turnul Eiffel și povestea de dragoste din spatele construirii acestuia, inspirată de cartea lui Nicolas d’Estienne d’Orves, „Eiffel„, bazată pe filmul cu același nume. Amfiteatrul a fost aproape gol.

Prima excursie din timpul facultății a fost literalmente o desfătare. Am mers, cu un microbuz obosit, pentru că autocarul facultății se defectase, în Județul Prahova. Scopul excursiei era să ajungem la Pensiunea Satul Banului, din comuna Măgureni, pensiune condusă de Răzvan Dobre, un fost student al facultății noastre.

Am pornit, așadar, către munte. Ajungând în Câmpina, am făcut un popas la Casa memorială „Nicolae Grigorescu” și am beneficiat de un tur ghidat. Superb! Despre Grigorescu știam că a fost și este mare, dar nu știam de ce. La plecare, mi-am cumpărat un album de artă, cu cele mai reprezentative picturi ale sale și un tablou de birou, pictat pe ceramică, reprezentând o țărăncuță stând pe iarbă.

Nicolae Grigorescu spunea că cerul Câmpinei e cel mai frumos din lume. Într-adevăr. L-am privit și-am simțit infinitul. E cea mai frumoasă nuanță de bleu pe care o poți vedea.

Ajunși la Satul Banului, am fost transpuși rapid într-un trecut de care cei mai mulți uitasem sau nici măcar nu știam. M-a frapat simplitatea și inocența lucrurilor, armonia dintre viu și neviu, dintre trunchiul de lemn secular și firul de iarbă abia răsărit, dintre a fi și a nu fi. Aveam senzația că pășesc într-o altă lume și mă simțeam nesigur, îmi lipseau garanțiile și promisiunile citadinului, ale cunoscutului. Natura mi se revela de bunăvoie și-mi era teamă să nu-i înșel așteptările. Autenticul și tradiționalul românesc era peste tot, în stare pură, iar eu mă simțeam străin. Am ajuns să fim turiști străini în propria noastră țară și e deplorabil. În goana după vitalitatea artificială a orașelor, după prosperitatea economică și după zgomot, am lăsat deoparte istoria neamului nostru, ne-am înjosit originile și am lăsat natura să ne aștepte.

În acea azi, am continuat prin a ne bucura de istoria Cantacuzinilor și am vizitat câteva ruine din zonă. Despre Satul Banului poate că voi scrie mai multe într-un alt articol, dar până atunci, găsiți o mulțime de informații pe satulbanului.ro

Vara a început cu sesiunea de examene. A fost o perioadă foarte încărcată, însă rezultatele au fost cele dorite.

Începând cu prima zi de vacanță, 4 iulie, am pus în aplicare un program foarte serios pentru învățarea limbii franceze. Mi-am construit o strategie complexă, pentru a progresa cât mai rapid. Aceasta presupunea multe exerciții de gramatică, învățarea vocabularului, consumarea de conținut audio-video și ținerea unui jurnal în limba franceză. Am început foarte încrezător și-am abandonat după primele două zile. Am încercat altă metodă, alt manual, și-am sfârșit prin a arunca totul. Fiind cufundat în gramatică, verbe și conjugări și fiind nevoit să scriu foarte multe pagini zilnic, a dispărut plăcerea învățatului. Limba franceză se transformase într-o corvoadă și mă nemulțumea foarte tare acest lucru. În continuare, după mulți bani investiți în cărți inutile, mi-am zis că nu sunt capabil să învăț o limbă străină singur, ceea ce era destul de adevărat. M-am rezumat la a învăța pasiv, ascultând podcasturile și urmărind canalele de youtube ale nativilor francezi. De asemenea, am continuat să scriu în jurnal în fiecare zi.

Valurile mării și drumețiile montane m-au ajutat să-mi recapăt energia și să mă gândesc la noi proiecte. După ce am vizitat cetatea Histria, am creat un canal de youtube, unde am vorbit despre Vasile Pârvan, cel care a descoperit cetatea. Dacă vrei să afli mai multe, dă click aici.

În luna septembrie, am început meditațiile online, cu o profesoară din Republica Moldova. Aceleași speranțe imense la început, însă, după două ședințe, am renunțat – din nou. Ședințele erau, în primul rând, prea scurte și existau și foarte multe probleme de conexiune. De asemenea, metoda de învățare nu era una care să mă ajute să progresez rapid. Mi-am dat seama că nu sunt pentru mine meditațiile online. Am nevoie să simt omul.

Știind că peste o lună urma să încep un nou an universitar și amintindu-mi că profesoara mea de franceză, doamna Carmen Man, mi-a spus, în luna mai, că se încearcă aducerea unui nativ la USAMV pentru a ține cursuri de franceză, mi-am zis că nu are rost să mai caut alt profesor meditator și că tot ce pot să fac este să am răbdare până în octombrie.

Universitatea s-a deschis și, spre norocul meu, nativul se afla la București și era gata să înceapă cursurile. M-am înscris imediat ce am aflat.

În luna octombrie a avut loc o schimbare majoră în ceea ce privește blogul. Adresa a primit haine noi, iar de atunci, mă puteți citi pe valentinmihaila.ro, o adresă mult mai ușor de accesat decât cea precedentă, care era extrem de lungă.

Tot în această lună, am început să merg la teatru, după foarte mulți ani de amânări, grație doamnei profesoare Zaharia Iulia, care încurajează și ajută studenții să se dezvolte continuu. Articole despre teatru găsești aici.

Am participat la cursurile de franceză cu un real entuziasm și, chiar dacă s-au desfășurat doar în limba franceză, am reușit să-mi înving teama de a vorbi, iar nivelul meu a crescut rapid. Am conștientizat faptul că aveam suficiente noțiuni de gramatică și vocabular, dar, fiind complet blocat în ceea ce privește producția orală, aveam senzația că nu știu nimic.

Decembrie mi-a adus șansa de a susține prima prezentare în limba franceză, în fața colegilor și-a doamnei profesoare. Am ales să vorbesc despre Histria, cetate pe care am vizitat-o vara trecută. Am construit o prezentare bazată pe imagini sugestive și vorbire liberă, detestând prezentările pline de text. Chiar dacă sunt – încă – timid, ador să prezint liber.

Emoțiile au năvălit cu câteva minute înainte de a începe și m-am temut că vor strica totul. Nu a fost cazul. M-a surprins faptul că am avut, pentru un începător, o foarte bună pronunție și fluiditate. Am reușit să simt și să transmit celorlalți muzica, poezia continuă a limbii franceze.

După prezentare, doamna profesoară a ținut să mă laude, să-și manifeste bucuria de a mă fi auzit vorbind. Nu-mi mai amintesc ce am răspuns, nu sunt obișnuit să fiu felicitat și încurajat, iar atunci când oamenii o fac am senzația că nu o merit. A urmat o discuție despre perspectivele mele legate de limba franceză și programul Erasmus, ceea ce a schimbat foarte mult planurile mele pentru perioada următoare. Pentru că, deși voiam să mă înscriu abia în 2024, mă tem că am fost convins să mă înscriu anul acesta. Dacă voi fi acceptat, din toamnă voi studia în Franța, trăindu-mi, practic, visul.

Spre finalul anului, mi-am dedicat aproape tot timpul visului, am reușit să creez o imersiune, mi-am cumpărat cărți noi, ceea ce mă ajută să progresez pe toate ramurile importante ale învățării unei limbi. Despre acest proces de învățare voi scrie într-un alt articol. Plănuiesc, de asemenea, să-mi reiau activitatea pe youtube și să creez clipuri pentru cei îndrăgostiți de limba și cultura franceză.

Înainte de Crăciun, am participat la un eveniment foarte drăguț, organizat de CRU. Despre eveniment am scris aici.

În definitiv, 2022 s-a dovedit a fi unul dintre cei mai frumoși și mai productivi ani de până acum și am mare încredere că 2023 va aduce o mulțime de oportunități noi, mai multă productivitate, schimbări de perspectivă și multiple salturi în existență.

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un like și un comentariu

INSTRAGRAM -> Valentin Mihăilă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.