Îmi place foarte mult cum scrie Paulo Coelho. Mă încântă citatele și vorbele înțelepte pe care le oferă cititorilor. Pot spune că este unul dintre autorii mei favoriți.

După finalizarea lecturii cărții „Alchimistul”, la începutul lunii, trebuia să continui tot cu un roman scris de autorul brazilian. Nici de această dată nu am fost dezamăgit. Am călătorit în anii Primului Război Mondial alături de o femeie frumoasă, seducătoare și… nedreptățită – Margaretha Zelle.

 

 

DESPRE AUTOR

Paulo Coelho (n. 24 august 1947, Rio de Janeiro) este un scriitor brazilian. Cărțile lui au fost traduse în 67 de limbi și publicate în peste 150 de țări. În societatea contemporană operele lui se socot clasice. Ideile de bază sunt drama și psihologia.

 

 

 

Romanul „Spioana” este bazat pe fapte reale. Paulo Coelho relatează povestea Margarethei Zelle, o dansatoare devenită celebră sub numele de Mata Hari, în anii Primului Război Mondial.

Povestea începe cu ziua execuției „spioanei”, 15 octombrie 1917 și continuă cu relatarea evenimentelor din viața dansatoarei, chiar de către aceasta, într-o scrioare către avocatul său, Dl. Clunet.

Mata Hari s-a născut în Olanda și s-a făcut remarcată la Paris, devenind celebră datorită dansurilor sale vulgare și neobișnuite pentru acea perioadă.

A fost amanta multor oameni cu funcții înalte în politica franceză, lucru care i-a oferit statutul de curtezană de lux.

Călătorind mult și fiind tot timpul în preajma oamenilor importanți și înfluenți, Mata Hari ajunge în biroul Consulului german de la Haga, Dl.Cramer. Acesta îi propune să devină spionul nemților și să afle ce plănuiesc dușmanii francezi, sub numele de „H21”.

După ce a acceptat propunerea  și suma de 20.000 de franci, Mata Hari l-a contactat pe șeful contraspionajului, Dl. Ladoux, spunându-i despre discuția de la consulatul german. Astfel, dansatoare devine agent dublu, lucru care îi va aduce moartea.

Este acuzată de spionaj, de către francezi, deși ea nu a oferit nicio informație nemților despre frontul francez.

Acest proces a fost o modalitate de a distrage atenția cetățenilor francezi de la miile de soldați pe care Franța îi pierdea pe front din cauza greșelilor și a strategiei neinspirate.

Scrisoarea Matei Hari se încheie cu o poveste impresionantă despre iubire:

„Un student o invită la bal pe fata pe care o iubea, dar ea îl refuză, spunându-i că ar accepta doar dacă i-ar aduce un trandafir roșu. Însă acolo unde trăia studentul, toți trandafirii erau galbeni sau albi.

Privighetoarea auzise și ea discuția. Văzând cât de mâhnit era, se hotărî să-l ajute pe sărmanul băiat. La început, se gândi să-i cânte ceva frumos, dar își dădu seama că i-ar face mai rău – după ce că era singur, ar fi devenit și melancolic.

Un fluture care trecea pe acolo o întrebă ce se întâmplase.

– Băiatul suferă din dragoste. Trebuie să facă rost de un trandafir roșu.

– Ce ridicol, să suferi din dragoste, răspunse fluturele.

Dar privighetoarea era hotărâtă să-l ajute. În mijlocul unei grădini imense se afla o tufă de trandafiri, plină de flori albe.

– Dă-mi, te rog, un trandafir roșu.

Dar tufa îi spuse că ei nu îi era cu putință, să caute altă tufă, una care înainte dădea trandafiri roșii, dar care acum se făcuseră albi.

Privighetoarea făcu întocmai. Zbură departe și găsi bătrâna tufă.

– Am nevoie de o floare roșie, îi ceru.

– Prea mult timp a trecut peste mine ca să mai pot face așa ceva, îi răspunse ea. Iarna mi-a înghețat venele, iar soarele mi-a albit petalele.

– Numai una, una singură, o imploră privighetoarea. Trebuie să existe o cale.

Da, exista o cale. Dar era atât de teribilă, încât bătrâna tufă nu voia să i-o dezvăluie.

– Nu mi-e teamă. Spune-mi ce pot să fac astfel încât să capăt un trandafir roșu. Doar un singur trandafir roșu.

– Vino aici la noapte și cântă-mi cel mai frumos cântec din lume în timp ce îți apeși pieptul într-unul dintre spinii mei. Sângele tău va urca odată cu seva mea și va colora trandafirul.

Așa făcu privighetoarea în acea noapte, convinsă că merita să-și sacrifice viața în numele iubirii. De cum se ivi luna, își lipi pieptul de spin și începu să cânte. Mai întâi, cântă despre un băiat și o fată care se îndrăgostesc, apoi, despre iubirea care justifică orice sacrificiu. Și astfel, în timp ce luna urca pe cer, privighetoarea cânta și iată că cel  mai frumos trandafir din tufă începea să prindă culoare de la sângele ei și să se transforme.

– Mai repede, spuse tufa la un moment dat. Mai e puți și răsare soarele.

Privighetoarea își apăsă pieptul și mai tare și, în acel moment, spinul îi atinse inima. Chiar și așa, ea cântă mai departe, ca să ducă la bun sfârșit ceea ce voia.

Sleită, știind că nu mai are mult de trăit, luă cel mai frumos trandafir roșu care putea exista și porni să i-l ofere studentului. Ajunse la fereastra lui, lăsă floarea și muri.

Studentul auzi zgomot, deschise fereastra și iată că găsi ce-și dorea mai mult pe lume. De cum se lumină de ziuă, luă trandafirul și plecă în fugă la casa fetei iubite.

– Ți-am adus ceea ce mi-ai cerut, spuse, asudat, dar fericit peste măsură. 

– Nu e chiar ceea ce îmi doream, răspunse fata. E prea mare și din cauza lui n-o să mi se mai vadă rochia.

Oricum, am primit altă invitație la balul din seara asta.

Deznădăjduit, băiatul plecă și aruncă trandafirul într-un șanț. Curând o trăsură care trecea pe acolo îl zdrobi. El se întoarse la cărțile lui, care nu îi ceruseră niciodată ceva ce nu putea să le dea. „

„Așa a fost viața mea; eu sunt privighetoarea care a dăruit totul chiar dacă asta a costat-o viața”, spune Mata Hari în încheiere.

Aceasta va primi și un răspuns de la avocatul său, dar nu-i va influența soarta. Doar va oferi detalii despre proces și oamenii care au aranjat execuția unei dansatoare, unei curtezane, unei femei nevinovate.

„Prostituată, da. Spioană, niciodată!” – Mata Hari

Mi-a plăcut această călătorie în anii Primului Război Mondial, alături de o femeie nedreptățită. A fost o lectură ușoară și captivantă.

În roman sunt prezente foarte multe citate, specifice lui Paulo Coelho, pe care le voi integra în următorul articol.

Cartea se poate comanda folosind acest link.

Citiți și recenzia „Alchimistul” – Paulo Coelho