Despre operația de deviație de sept și cornete nazale

Anul 2018 nu a început prea bine pentru mine, din punct de vedere medical. Pe 9 ianuarie am fost operat de deviație de sept și cornete nazale, iar acum vreau să vă povestesc despre această experiență.

Septul este osul care separă cele două nări. Acesta se poate strâmba în urma unor lovituri și poate acoperi o mare parte a unei nări sau chiar nara complet. Există posibilitatea să ne naștem cu septul deviat. Acesta cauzează sinuzite, dureri de cap severe, sângerări și congestie nazală, motiv pentru care, de cele mai multe ori, devenim dependenți de spray-urile decongestionante. Cornetele sunt cele care produc lichidul nazal. Fiind prea mari, produc mai mult lichid decât e nevoie și încurcă și aerul care trece prin spațiul dintre ele. Pentru a rezolva problema, acestea trebuie micșorate. Și septul și cornetele nazale se modifică în aceeași intervenție chirurgicală.

Dacă te confrunți cu simptomele de mai sus, cu părere de rău îți spun că trebuie să… TE OPEREZI. Deviația de sept și simptomele specifice acestei afecțiuni se pot trata numai chirurgical. Poți încerca unele spray-uri cu apă de mare care promit îmbunătățirea respirației și scăderea secrețiilor nazale enervante, dar efectul resimțit va fi prea mic.

Deviația de sept mi-a fost descoperită în vara anului trecut, când am efectuat un control ORL după aproape 10 ani, având infecție și suspiciunea existenței unei sinuzite. Nu a fost sinuzită, dar a fost deviație de sept. Chiar după ce avusesem un control la o operație efectuată cu 30 de zile în urmă, am aflat că trebuie să mă operez din nou. Frumos, nu?

La momentul acela nici nu știam ce e ăla sept. După ce am ieșit din cabinet, am aflat ce anume trebuia să operez: peretele dintre cele două nări.

După această veste nefericită, am stabilit să merg la spital în toamnă, pentru că mi s-a spus că aceste operații se fac doar primăvara și toamna. În toamnă am încercat acel tratament de 3 luni cu apă de mare și alte pastile pentru sinusuri, mergând la 3-4 săptămâni la medicul ORL, iar în Decembrie, aproape de Crăciun, am mers la Spitalul Militar „Carol Davila” din București, pentru o întâlnire cu chirurgul. Am efectuat analizele recomandate și, fiind perioada sărbătorilor, operația a fost programată pe 9 ianuarie. Deci operația se poate face și în alt anotimp. Cei drept, frigul iernii nu face prea mult bine nasului. Dar dacă te protejezi cu un fular, mască medicală și te îmbraci gros, nu vei avea probleme.

Pe 8 ianuarie mi-am făcut internarea, iar pe 9 ianuarie, dimineața, m-am prezentat la blocul operator al spitalului pentru operație și internarea… concretă. Mi-am ales patul și am așteptat vreo două ore și jumătate. Între timp, m-a vizitat cel carea avea să mă opereze, doctorul X, pentru a completa niște documente și a-mi spune ce unguent să iau în buzunar. La ora 10:30 am fost condus de o asistentă către sala de operație, unde am discutat puțin cu anestezistul. Anestezia a fost generală. Să nu vă gândiți să o alegeți pe cea locală, vă va durea îngrozitor de tare. Un coleg de salon a ales-o pe cea locală și aproape că a făcut pe el de durere, fiind un om în toată firea.

Am intrat în sala de operație. Aceasta era mult mai prietenoasă decât precedenta sală de operație în care intrasem. Părea o sufragerie cu echipamente medicale. M-am așezat pe pat și mi s-a pus branula. Apoi, odată cu lichidul care-mi intra în sânge, simțeam și o amețeală neplăcută.

Dintr-o dată, m-am trezit în salon, auzind vocile celor care se pregăteau să mă așeze în pat. Aveam ochii închiși, durere mare și cam atât. După ce a mai trecut efectul anesteziei, am putut deschide ochii, iar mai târziu am băut puțină apă. Gâtul îmi era umflat de la tubul de oxigen, nasul astupat, deabia puteam înghiți. Aveam meșe în nas, un capac de plastic cu două găuri care să susțină meșele și prin găurile căruia să poată curge sângele, urmat de un pansament care absorbea scurgerile din nas. Pansamentul se schimba atunci când se umplea.

Până a doua zi, am avut dureri mari și nu am putut face mare lucru. Ochii, cum se deschideau, lăcrimau excesiv din cauza anesteziei. Nu am putut dormi deloc în acea noapte din cauza disconfortului. Am stat treaz, cu ochii închiși.

Dimineața, rupt de oboseală, am avut parte de două vești minunate: meșele trebuiau scoase și a doua zi urma să merg acasă. În sfârșit!

După cum probabil știți deja, nu cred că poate simți cineva durere mai mare decât cel căruia i se scot meșele. Fiind băgate mult în interior, parcă lipite de creier, produc o durere îngrozitoare atunci când sunt trase afară. Am avut 3 în fiecare nară.

Odată scoase meșele, trebuia să se facă aspirația nazală. Mai clar, s-a introdus un aspirator lung, până acolo unde au ajuns meșele, care a curățat nasul de sânge și alte lucruri nedorite. Un procedeu foarte dureros, dar care trebuia făcut. După ce s-a oprit aspiratorul și, fiind plin de lacrimi și tremurând, doctorul mi-a spus să… respir. Din obișnuință, am respirat ținând gura deschisă. Mi-a fost închisă imediat și am respirat pe nas, după 16-17 ani. Increbiliă senzație! Aerul circula rapid și nasul era complet liber, nici urmă de lichid sau congestie nazală. Nici nu mai conta că fusesem torturat înainte. Respiram. Respiram fără spray-uri. Respiram singur.

Am fost dus în salon unde mi s-au pus picături și mi s-a spus că trebuiau folosite la un anumit interval de timp, zilnic. Apoi am început recuperarea somnului pierdut noaptea trecută. Ochii nu mă mai supărau așa tare, disconfortul scăzuse semnificativ. Puteam mânca și bea apă mult mai ușor. Noaptea a fost ceva mai bună, chiar dacă nu am putut dormi prea mult.

A doua zi, m-am ridicat din pat bucuros că plec acasă și m-am igienizat cum se cuvine. Înainte de plecare, mai trebuia făcută o aspirație nazală. Înainte de aspirație, în primele 10 zile de la operație, trebuie introduse două meșe în nas, acolo unde au fost și celelate, pentru a absorbi sângele. Se scot după câteva minute și se aspiră sângele rămas și eventualele cheaguri.

Am suportat și durerea aceea și am fost externat. Am stat doar două zile în spital, nu a fost chiar așa de rău. La externare se oferă o rețetă cu… injecții. Timp de patru zile se fac injecții cu antibiotic în fese. Pe lângă înjecții, se fac și aspirații nazale zilnice în prima săptămână, apoi la două zile, la trei, la patru. Recuperarea durează 3-4 săptămâni, iar durerile sunt mai intense în primele două săptămâni.

Acum, la aproape 5 săptămâni distanță, nu mai simt nicio durere. Sângerările nu-mi mai creează probleme, nasul nu mă mai doare și cel mai important, respir. Fără Olynth, Vibrocil și alte „droguri” din farmacii.

A meritat operația. A meritat durerea. Această operație mi-a schimbat viața. O poate schimba și pe a ta.

Recomand Spitalul Militar „Carol Davila” din București.

7 gânduri despre “Despre operația de deviație de sept și cornete nazale

    1. Operatia de deviatie de sept din perspectiva unui pacient

      Adesea sunt intrebata cum a fost opertia mea de deviatie de sept, astfel ca am cerut permisiunea doamnei doctor sa astern cateva ganduri in legatura cu aceasta operatie.
      Inca de la inceput vreau sa spun ca este cea mai buna decizie pe care am luat-o in aceasta viata, pana la momentul actual. Imi place sa spun ca Dumnezeu m-a iubit si ma simt o persoana extrem de norocoasa ca am intalnit-o pe domna doctor Ana Maria Apostol (clinica Medfile Grivita, Bucuresti) pentru ca mi-a schimbat viata intr-un mod in care nu visam vreodata ( si credeti-ma, am masura cuvintelor cand spun acest lucru).

      Da, si eu auzisem inainte de a ma opera tot feluri de mituri si lucruri neadevarate despre operatia de deviatie de sept. Auzisem ca dupa operatie vei fi vanat, umflat – aproape desfigurat, ca este o mare nenorocire cand se extrag acele buretei nazali – ca simti ca ți se „scot creierii”, ca ai dureri cumplite de cap, de nas, ca nu poti respira pe nas multa vreme dupa operatie etc. OAMENI BUNI, NIMIC DIN TOATE ACESTEA NU ESTE ADEVARAT!! Nimic din aceste lucruri nu se intampla si am sa va impartasesc experienta mea, cu cat mai multe detalii cu putinta.

      Si pentru inceput va spun ca am ajuns la doamna doctor la consult cu o disfuntie tubara a urechii stangi ( o durere extrem de puternica ce nu trecea cu nimic) si cu o recomandare de operatie de deviatie de sept. La consult, deviatia de sept a fost confirmata si de dna dr Ana Maria Apostol si imediat ce mi-a explicat ce inseamna o deviatie de sept si ce complicatii pot aparea am hotarat sa ma opererez. Nu am stat nicio secunda pe ganduri si chiar in acea zi, la consult, am stabilit data operatiei.

      Inainte de operatie sunt cateva analize de sange pe care fiecare pacient trebuie sa le realizeze ( o hemoleucograma obisnuita, viteza de coagulare a sangelui si alte cateva analize de sange) si un consult preanestezic. Daca totul este ok si rezultatele analizelor de sange sunt bune urmeaza intalnirea cu medicul anestezist, in care ti se explica ce ai de facut inainte de operatie, esti intrebat daca suferi de alte afectiuni etc. Nimic complicat la intalnirea cu medicul anestezist. Si bineinteles ca si eu am facut aceste analize si intalnirea cu medical anestezist. Mi s-a explicat ca acum sunt anestezii de generatie noua, care au putine reactii adverse, ca nu te mai simti asa rau dupa ce te trezesti, ca nu prea mai apar stari de greata sau dureri cumplite de cap etc. Totul a fost ok si am inteles exact ce urma sa se intample in ziua operatiei.

      Apoi, a venit ziua operatiei ….. Am ajuns la clinica cu cateva ore inainte de ora stabilita pentru operatie, pentru a face formalitatile de internare, apoi am mers la rezerva si am asteptat frumos sa merg la sala de operatie. Acolo, toata lumea a fost extrem de draguta si amabila, gata sa te ajute cu orice ai nevoie. Am ajuns in sala de operatie si a inceput operatia. Pentru mine lucrurile s-au „intrerupt” cand medicul anestezis mi-a spus ca o sa ma ia un pic somnul :))) si m-a luat somnul inca vreo 2-3 ore dupa ce s-a terminat operatia. M-am trezit in sectia de ATI, la reanimare ( de fapt, prima data m-am trezit in sala de operatie, dar nu imi aduc aminte decat ca dna doctor mi-a spus ca a terminat si ca totul este ok) si nu imi venea sa cred ca nu ma doare capul si mai ales ca nu ma doare nasul, ca nu am nicio stare ciudata si ca ma simt bine ( atat cat te poti simti de bine imediat ce te trezesti dupa o anestezie generala) , ca nu am nicio stare de greata sau altceva. Doar imi era extrem de sete. Dupa cateva ore am ajuns iar in rezerva si pentru ca ma simteam atat de bine imi era foarte foame, iar doamnelor asistente nu le venea sa credea ca asa repede vreau si pot sa mananc.

      Noaptea de dupa operatie nu este cea mai draguta noapte, dar nici nu este ceva ce nu poate fi suportat. Exista un oarecare disconfort pentru ca respiri doar pe gura, ca bei si mananci un pic mai greu, dar nu este o asa nenorocire.

      Noaptea a trecut cu bine si a doua zi a venit acel moment in care trebuia sa mi se scoata acei buretei din silicon, pusi in nas imediat dupa operatie pentru a se opri sangerarea ( acei buretei de care TOATA LUMEA SE SPERIE). Detamponarea nu este atat de dureroasa cum ni se tot spune, cum de multe ori citim pe internet sau cum ne spun unii care si ei au auzit de la nu stiu ce prieteni, cunoatinte. NU, detamponarea nu este cel mai rau lucru ce ni se poate intampla si nici nu ni se smulg „creirii din cap” cand sunt extrasi. Da, exista o durere in acel moment, dar este o durere de moment care dureaza exact 2-3 secunde, cat timp acele tampoane sunt scoase. Durerea nu persista si dupa momentul detamponarii. Si sa fim seriosi, toata lumea poate suporta o durere de 2-3 secunde.

      Dupa ce acei buretei au fost scoasi am putut sa vad ce inseamna sa respir bine. Nu imi venea sa cred ca pot respira atat de bine si atunci a fost pentru prima data cand am inteles ce inseamna sa respiri. Primele clipe „de respirat bine” nu le voi uita niciodata. A fost un sentiment atat de placut si de diferit pentru mine, incat si acum dupa 2 ani si jumatate de la operatie imi aduc aminte de acel moment. Este un moment pe care nu il pot uita pentru ca a fost pentru prima data cand am inteles ce inseamna sa respiri. Pana atunci nu stiam ca se poate respira atat de bine, efectiv simti cum aerul iti intra in organism si te oxigenezi.
      Deci, mitul cu durerea exagerata la momentul detamponarii nu exista. Si in continuare nasul nu te doare, nu esti umflat, vanat sau nu stiu ce altceva asemanator. Dupa operatie la exterior nu se vede nicio modificare si nicio urma a operatiei.
      Si acum ca acei buretei au fost scosi a urmat perioada de recuperare. In primele 10 zile am fost un pic mai infundata, lucru perfect normal, pentru ca mucoasa nazala incepe sa se vindece si astfel se formeaza niste cruste si secretii nazale, care ne impiedica sa respiram foarte bine, si provoaca aceasta senzatie de nas infundat. Dar deja dupa 14 zile ma simteam mult mai bine si am inceput efectiv sa realizez beneficiile acestei operatii de deviatie de sept. Dupa cam 3 saptamani pot spune ca am inceput sa ma recuperez definitiv si chiar am inceput sa jos tenis, sa fac efort mai mare si sa imi reiau toate activitatile de dinainte. Post-operator, am mers la control cam 1 luna de zile, pentru ca acele cruste si secretii nazale sa fie aspirate, pentru ca nasul sa fie curatat, astfel incat mucoasa nazala sa se vindece cat mai repede.
      Si pentru ca a venit vorba de BENEFICIILE operatiei vreau sa spun ca:
      -dupa operatie, asa cum spuneam si mai sus, am respirat pentru prima data in viata asa cum toti ar trebui s-o facem.
      – am scapt de durerile de cap permanente. Inainte de operatie zilnic ma durea capul, iar uneori durerile erau atat de mari incat nu imi puteam misca ochii in cap. Ajunsesem sa iau si 2 folii de nurofen pe saptamana si durerea de cap tot nu trecea.
      – calitatea somnului s-a imbunatatit semnificativ. Desi uneori dormeam 7-8 ore pe noapte (spun uneori, pentru ca de cele mai multe ori ma confruntam cu grave perioade de insomnii. Erau nopti intregi in are nu puteam sa dorm legat mai mult de 2-3 ore) in permanenta dimineata ma trezeam mai obosita decat ma culcam seara.
      – acum reusesc sa fac mult mai mult sport. Pentru ca nu respiram bine si pentru ca tot timpul eram obosita sau ma durea capul, nu puteam sa fac niciun fel de activitate fizica. Imi era extrem de greu sa urc si 3-4 etaje sau daca le urcam la etajul 4 eram atat de obosita incat nu putea sa articulez niciun cuvant. Dar dupa operatie am inceput sa alerg, sa joc tenis, sa ma plimb cu bicicleta sau sa merg la inot. Si toate acestea fara a mai fi epuizata si extrem de obosita.
      – dupa operatie am devenit mult mai activa, mai enegica si chiar daca se intampla sa dorm doar 4-5 ore pe noapte, calitatea somnului este mult mai buna si ma simt mult mai odihnita. A disparut acea oboseala matinala care m-a chinuit multi ani.
      – tot inainte de operatie, dar ce-i drept nu se intampla foarte des, aveam stari de ameteala fara o cauza explicabila. Probabil ca era tot o consecinta a faptului ca avand acea obstructie nazala, creierul nu se oxigena cum trebuie si apareau aceste ameteli, si ce era mai grav si nu constientizam atunci, aceste ameteli de cele mai multe ori apareau cand eram la volan. Dar cu bucurie, spun ca si aceasta problema a disparut si nu mi s-a mai intamplat, ca dupa operatia de deviatie de sept, sa am aceste ameteli subite.

      In speranta ca ati avut rabdare sa cititi toate aceste ganduri, va indemna cu toata sinceritate sa faceti aceasta operatie de deviatie de sept, in siutiatia in care aveti recomandare de operatie din partea vreunui medic. Poate ca nu toata lumea realizeaza beneficiile acestei interventii, dar va rog sa ne credeti pe noi ce-i care am trecut prin asta, dar si pe medicii care va recomanda acest lucru. Totul este in folosul dumneavoastra iar operatia este usoara si recuperarea destul de rapida.

      Daca sunt si alte curiozitati la care nu am reusit sa raspund, cu drag va rog sa ma intrebati si va pot povesti mai multe din aceasta experienta, pe care inca o data o numesc „cea mai buna decizie a vietii mele”

      Apreciat de 1 persoană

      1. Multumesc pentru ca ati impartasit trairile dvs! Maine merg la operatie si citind tot ce se putea citi pe Internet m-a cam luat panic…. Citind ce ati scris dvs, m-am linistit instant. Sper sa am parte de asa trairi ca si dvs. Multumesc.

        Apreciază

      2. Buna Ramona, exact același simptome am și eu, cu diagnosticul deviatie de sept si hipertrofie cornete. Îmi poți spune te rog dacă se poate cât a costat operația? Și cum a fost experienta anesteziei generale? Mulțumesc!

        Apreciază

  1. Si eu am descoperit cornetele nazale destul de mari astfel incat sa ma deranjeze, inspir putin oxigen fiindca am senzatie de tinere in piept sigur din cauza procentului mic de oxigenare, am o deviatie de sept nu foarte mare, dar produce cred efectele cunoscute, dar inainte de a se ajunge la operatie cu atat mai mult cu cat in cel mult trei luni cornetele se maresc dupa operatie, daca traim intr-un oras poluat; aveam dureri de cap, oboseala cumplita etc. de cel putin 4 ani, am aflat diagnosticul de rinita cronica hipertrofica dupa control ORL si am cautat o solutie in care am crezut foarte mult si a dat roade; m-am mutat intr-un oras de munte timp de trei luni, din prima saptamana cornetele au inceput sa scada, dupa trei luni s-au redus considerabil, din a doua saptamana puteam respira normal; nu deviatia de sept e problema cea mare (sotul meu are de o viata, dar nu are cornete marite) ci cornetele marite sunt problema neoxigenarii si intregului cortegiu de probleme faringita, sinuzita, otita etc. M-am intors in Bucuresti dupa o luna am inceput sa ma simt din nou obosita, iar a aparut tinerea in piept la respiratie, am facut si faringita, ce sa vezi, cornetele au crescut din nou; nimic nu le opreste daca exista alergeni, poluanti etc in atmosfera; este o chestie ce tine de sistemul imunitar mult prea „grijului” cu unii dintre noi. Deci – recomand – nu alergati la operatie – toti cei cu astfel de probleme trebuie sa se mute efectiv intr-un oras nepoluat, la munte si problema se rezolva destul de rapid – ar fi o alegere corecta si simpla pe care nu o recomanda niciun chirurg, stim noi de ce!

    Apreciază

  2. Am facut si eu rinoplastie la dnul Dr. VIOREL VRACIOIU, in anul 2001, la 18 ani, la clinica LASERMED. Acest medic are maini de aur si ii voi ramane mereu recunoasctoare. Rezultatul a fost excelent si nu am avut nici un fel de complicatii sau probleme de sanatate. Va multumesc, domnule doctor!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.