10 poezii favorite din „111 cele mai frumoase poezii – Nichita Stănescu”

 Am finalizat lecturarea antologiei care cuprinde 111 poezii scrise de Nichita Stănescu și am selectat 10 poezii care mi-au plăcut cel mai mult.

Despre carte:

Editura: Nemira

An apariție: 2013

Număr pagini: 216

Link: Libris.ro

„Nichita este un soare care se îndepărtează de sistemul nostru poetic, dar ale cărui raze ne vor mai încălzi încă multă vreme. Scopul antologiei de față este reinventarea fenomenului Nichita pentru generațiile care înțeleg și degustă poezia altfel decât cei care i-au fost contemporani.” – Felix Nicolau

 

Cele 10 poezii care mi-au plăcut cel mai mult din această antologie

1.” Poem”

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

2. „Emoție de toamnă”

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

3. „Pean”

Nu trebuie înţelese sentimentele, –
ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înţeleşi porcii, –
ei trebuie să fie mâncaţi.
Nu trebuie înţelese florile, –
ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, –
lăsaţi-o pe ea singură;
nu-i faceţi ramură din inima voastră,
nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,
aerul de sub aripă…
Nu trebuie mai ales să înţelegem, –
trebuie mai ales să fim;
dar mai ales trebuie să fi fost,
într-adevăr mai ales să fi fost.

4. „A cumpăra un câine”

A venit îngerul şi mi-a spus:
– Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din sânge ca dintr-o coadă.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.

5. „A patra scrisoare”

Cine crede că moartea are coșciug

e prost și se înșală.

Numai viața are coșciug.

El se numește chiar trupul.

 

Cine crede că vulturul zboară

din pricină de aer și din pricină de aripi

se înșală amarnic.

Vulturul zboară din faptul

că eu mă gândesc că el zboară.

 

Eu sunt din pricina faptului că mă gândesc

                                                                 că eu sunt.

Exaltare de punct

explodând în ceruri.

Existența nu există

6. „Artă poetică”

Dacă s-ar descuraja poetul
ar cădea frunzele din copaci,-
şi ramurile lor ar rămâne
ca nişte spânzurători.
Dacă s-ar descuraja poetul,
femeile gravide
n-ar mai naşte,
n-ar mai naşte niciodată.
Dar, din graţie şi din grijă,
moare întotdeauna, întotdeauna,
înainte de a se descuraja.

7. „Cântec”

Ningea peste părul ei lung şi negru

peste părul ei ondulat ca Dunărea

ningea, ningea şi ninsoarea se topea

şi părul ei lung şi negru

ca Dunărea de ondulat rămânea

peste delta de inimă a mea,

când ningea şi ningea şi ningea

peste părul ei negru

şi ondulat ca Dunărea,

peste delta de inimă a mea.

8. „Deși răsăritul soarelui”

Deși răsăritul soarelui

e-o treabă bărbătească,

locul unde orizontul urlă

rupt de culorile lui,

îmi place să-l prelungesc

cu-un trup de femeie.

Așa arată iubita mea dormind:

capul ei e un nod cu fundă

și unde i se sfârșește creștetul

începe aerul dimineții.

Iar inima îmi bate-n coaste

ca un leopard domolit în cușcă,

altfel ar lua-o razna în sus

și-ar ajunge-n curând să fie

prima inimă din lună.

9. „Cântec de primăvară”

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

10. „Pușca”

Pușca este compusă din trei părți:
partea de sus
partea de mijloc
și partea de jos.

Partea de sus este compusă din:
partea de sus a părții de sus și
partea de mijloc a părții de sus și
partea de jos a părții de sus.

Partea de mijloc este compusă din:
partea de sus a părții de mijloc și
partea de mijloc a părții de mijloc și
partea de jos a părții de mijloc.

Partea de jos este compusă din:
partea de sus a părții de jos și
partea de mijloc a părții de jos și
partea de jos a părții de jos.

Foc!

2 gânduri despre “10 poezii favorite din „111 cele mai frumoase poezii – Nichita Stănescu”

  1. O alegere bună, cu toate că este nedrept să alegi din Nichita… Mai bine ,,iau cuvintele și le-nec in mare”… „nu-i așa că vei șchiopa un pic?”…. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.