„Hoțul de cărți” – Markus Zusak (recenzie)

   Ce poate fi mai frumos decât să citești o carte despre… cărți? Mereu în topurile librăriilor, atât de promovată și lăudată, cartea lui Markus Zusak parcă striga să o cumpăr. Plănuiam asta, dar nu a mai fost nevoie. Am primit-o cadou de la un coleg de Secret Santa. Dintre cele patru cadouri primite în anii de liceu, acesta este cel mai deosebit. Mulțumesc, colegule!

Această carte se impune în primul rând prin aspect. Coperta cartonată și protecția acesteia sunt mirobolante, expunând o imagine din ecranizarea de excepție, cu același nume, de la 20th Century Fox. Am văzut și filmul, frumos de altfel, dar cartea este mult superioară.

Romanul tratează un subiect foarte interesant, care mi-a atras imediat atenția. Acțiunea se petrece în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, în Germania nazistă, iar în „Hoțul de cărți” găsim un narator neobișnuit, o naratoare de fapt: moartea. Moartea este cea care relatează povestea lui Liesel Meminger, o fetiță de 9 ani despărțită de părinții ei și de fratele decedat la o vârstă fragedă. Aceasta este luată în grijă de o familie modestă din localitatea Molching, în apropiere de Munchen,  cu care reușește să se înțeleagă destul de bine.

Liesel se apropie foarte mult de Hans Hubermann, papa, tatăl adoptiv, petrecând nopți întregi cu el în dormitor sau în subsolul casei,  învățând să scrie și să citească. Între cei doi este o relație specială, poate și  datorită severității Rosei Hubermann, mama adoptivă, Liesel găsind alinare în brațele tatălui.

Fetița merge la școală împreună cu amicul ei Rudy Steiner, participă la întâlnirile Tineretului Hitlerist și se joacă fotbal cu băieții. Fură cărți de fiecare dată când se ivește o ocazie și le citește cu patos în subsolul casei, unde, la un moment dat mai apare cineva. Un evreu este adăpostit sub scară, mascat de niște cearșafuri pătate de vopsea. O decizie foarte riscantă a soților Hubermann, descoperirea evreului de către naziști putând să-i ucidă.

Liesel Meminger este o fetiță foarte puternică, iar dorința ei arzătoare de a citi și a înțelege lumea, m-a impresionat. Am trăit clipe de neuitat alături de ea, pline de acțiune, bucurii, nenorociri și nu în ultimul rând… cărți. Multe cărți.

„Hoțul de cărți” este unul dintre cele mai bune romane citite vreodată. M-am bucurat terminând-ul, dar m-am și întristat în același timp. De ce a trebuit să mă despart de Liesel Meminger, fetița pasionată de citit?

Editura Humanitas obișnuiește să publice o listă, un top al celor mai furate cărți din Librăriile Humanitas în anul precedent. Stau și mă întreb cum ar fi ca cea mai furată carte din librării să fie chiar „Hoțul de cărți”?

 

Cartea se poate comanda la un preț avantajos folosind acest link.

 

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.